”Si copiii sarmani vor sa-si pregateasca ghetutele pentru Mos Nicolae si bradutul, pentru Mos Craciun!

”

Trimiteti-l pe Mos Craciun si la copilasii sarmani!

La copilasii care locuiesc in umile baraci din lemn, in colonia Udeni, de langa barajul Golesti-Arges, Mos Craciun nu a venit niciodata.
Ei cred ca vina este a lor, pentru ca nu au avut beculete aprinse la geam, iar Mosul noaptea, din saniuta lui, nu a vazut casutele lor. Nu au avut niciodata nici bradut impodobit, nici globulete, nici beteala.

Haideti sa il ajutam pe Mos Craciun sa ajunga si la copilasii sarmani. Nici nu va puteti imagina bucuria lor, atunci cand vor deschide pentru prima data, pachetelul de la Mos.
Parintele Paul Stanescu, presedintele Asociatiei Sfantul Stefan, organizeaza pe 23 decembrie, la Caminul Cultural Catanele, o serbare la care vor participa si copii din colonia Udeni. Acolo va veni Mos Craciun cu daruri pentru copii.
Pentru ca spiridusii Mosului nu mai au mult timp pentru fabricarea jucariilor, puteti trimite voi pentru 27 de baieti si 36 de fetite jucari, hainute si dulciuri, pe adresa Comuna Cateasca, Sat Catanele, Judetul Arges. Sau puteti dona orice suma doriti in contul asociatiei pe care il gasiti pe site-ul asociatiei: www.asociatia-sfantul-stefan.ro la rubrica Donatii.
Pentru detalii puteti suna pe parintele Paul Stanescu la tel 0748033836 sau 0727837426
E-mail: asociatia_sfantulstefan@yahoo.com
Puteti vedea mai multe imagini cu copilasii din Udeni vizitand blogul asociatiei: http://asociatiasfantulstefan.wordpress.com/
Multumim tuturor celor ce vor aduce bucurii unor copii care nu au primit niciodata nimic de Mos Craciun.
Aici ii puteti vedea pe micutii care locuiesc in baracile coloniei Udeni, langa barajul Golesti Arges. La acesti copilasi nu a venit niciodata Mosul. http://observator.a1.ro/social/LASATI-MA-SA-INVAT-Copii-baracilor_46352.html

Povestea trista a unor copii visatori.

Alexandru, Andreea, Adrian si Antonio, cei patru frati nu mai cred ca va veni la ei nici Mos Nicolae, nici Mos Craciun. Ei au cerut anul trecut de la ei doar cateva dulciuri, dar nu au primit nimic. Vina cred ca este doar a lor, pentru ca nu au avut ghetute noi, ci niste ghete uzate prin care le intra apa la picioruse; nu au avut bradut, nici globulete, ci doar o crenguta fara beteala, nici prajituri si nici laptele cald. Nici beculete lucitoare n-au avut, asa cum au toti copilasii din sat. Chiar daca mama lor le-ar fi cumparat nu aveau curent pentru ca nu si-au permis parintii de mult sa plateasca curentul electric. Ei invata la lumina lumanarilor daruite de parintele care vine de multe ori pe la ei sa le aduca cate ceva de mancare. Si cum poate veni la ei. Mosul, daca nu vede beculetele lucind? Anul trecut Mosul nu a vazut nici lumina de la lumanare. Oare anul acesta va veni? Le va scrie fiecare cate o scrisoare si lui Mos Nicolae si lui Mos Craciun.
Ei viseaza inca de pe acum la ghetutele pline de dulciuri, la sacul plin de jucarii, caci stiu de la ceilalti copii cat de buni sunt mosii si cat de mult ii iubesc ei pe copii.

Ajutati-i pe acesti micuti sa trimita scrisorile catre mosi, ca astfel sa fie si ei trecuti pe listele lor, iar visele sa li se implineasca!
Ajutat-i sa creada in Mos Nicolae si in Mos Craciun!

[View with PicLens]

”Sa fim si de Paste alaturi de cei sarmani!”

 
 
De Paste, Hristos ne cerceteaza inimile. Oare vom trece testul? Vom invia noi din mormintele acestei lumi, sau vom ramane morti oricarei simtiri omenesti?

 
In fiecare an sarbatorim Pastele, insa de fiecare data ne bucuram de venirea lui ca si cand ar fi prima oara in viata noastra, asteptand cu emotie sa luam Lumina si sa cantam cu totii: Hristos a inviiat!.
Pastele este sarbătoarea Luminii şi a speranţei pentru toti. Si pentru cei bogati si pentru cei saraci.
Si ne dorim cu totii sa primim lumina cu sufletul curat şi nobil, să credem ca vom fi mai fericiţi si mai iubiti de Bunul nostru Mantuitor!
E Primavara Invierii, cand totul prinde viata.
Vazduhul este plin de mireasma florilor de cires si de o bucurie ingereasca. Cu toti simtim bucuria care pluteste si ne umple sufletele de fericire, bucurie care este mai presus decat oricare alta bucurie.
Este bucuria cu care primim vestea cea minunata, aceea ca”Hristos a inviiat”.
Mirosul primavaratic s-a impletit cu cel al cozonacilor si al bunatatilor preparate din miel de toate gospodinele .
Pastele la romani se sarbatoreste in familie, fiind o traditie nescrisa, pastrata din generatie in generatie, iar milostenia de sarbatori fiind o trasatura specifica acestui minunat popor.
De Paste cu totii ne dorim sa fim mai intelegatori, mai iertatori, mai darnici, dorind sa fim alaturi si de cei saraci.
Pastele este un moment de apropiere si de comuniune cu toti cei ce ne inconjoara. De ne sunt rude sau doar niste sarmani ce bat la poarta sufletelor noastre, sperand ca vor primi intelegere si mangaiere in necazul lor, cu toti vrem de Paste sa ne infratim…
De multe ori nu stim ce se petrece in casele celor saraci, chiar daca banuim ca nu au chiar de toate .
Nu vom simti cu adevarat durerea lor, decat daca am merge in preajma sarbatorilor, la ei acasa.
Nu am putea sa ramanem imuni si insensibili, daca am vedea cu ochii nostri cum o familie cu patru copii care locuiesc intr-o casuta saracacioasa dintr-o colonie (unde oamenii au muncit in urma cu ceva timp la construirea unui baraj), prin care patrunde ploaia, asteaptand Pastele doar cu sase paini si cu o cutie de mazare conservata, din care se va gati o mancare lunga sa le ajunga la toti.
 

Ochilor nostri nu le-am mai putea opri lacrimile.
 
Este prea dureros sa constati ca masa ta este plina de bunatati si a altora este atat de goala.
Cu ce suntem noi mai indeptatiti inaintea lui Dumnezeu sa avem de toate, iar ei nimic? Caci fara de Dumnezeu noi nu suntem nimic si nimic nu putem fara de El.
Acesta este doar un test prin care Dumnezeu ne incearca inima, nu pentru ca El n-ar sti cine suntem noi, ci pentru ca noi sa ne dam seama cine suntem noi insine cu adevarat.
Oare ne vom da seama?
O alta familie care este sustinuta material si financiar de parinte, traieste intr-o casa saracacioasa care nici macar nu le apartine fiindu-le oferita la rugamintea parintelui de o alta familie.
Aceasta familie formata din mama si cele trei fiice ale sale, traiesc cu spaima ca vor veni si aici peste ei un sot si un tata brutal si alcoolic care le-a facut viata un calvar si din cauza caruia si-au parasit caminul lor, doar pentru ca legea nu le ofera protectie.
Traiesc in saracie si lipsuri, fetitele merg mult pana la scoala, de multe ori fara pachet in ghiozdan, sunt foarte slabute si foarte triste, zambind foarte rar.
Vizita la aceasta familie, unde s-au daruit toate cele de trebuinta pentru o masa de Paste traditionala,a adus bucurie si speranta ca nu sunt singure, ca cineva le este alaturi, le asculta, le intelege si le sustine in momentele cele mai grele.
Presedintele asociatiei noastre, parintele Paul-Adrian Stanescu cunoaste foarte bine situatia celor saraci.
A fost in casele lor, le-a vazut necazul si durerea lor si incearca discret fara sa impuna nimanui, sa sensibilizeze suflete pentru a putea veni in sprijinul acestor saraci care nu sunt mai rai sau mai buni decat noi.
Isi doreste sa poata sprijini pe cat mai multi sarmani, desi de multe ori ii este peste putinta, din cauza lipsei de fonduri.
Pentru toti acestia isi doreste foarte mult sa infiinteze o cantina a saracilor unde zilnic sa le ofere macar o masa pe zi tuturor celor care maninca doar o bucata de paine toata ziua, si nu exageram, aceasta este cruda realitate.
Sunt cazuri care necesita ajutor permanent, cum sunt cazurile batranilor bolnavi si neajutorati, multi fara pensii sau cu pensii foarte mici de fosti muncitori in agricultura, carora nu le ajung banii pentru medicamente si paine.
Sunt familii care nu-si pot plati ratele la banci, din cauza faptului ca acum sunt someri, nu-si pot intretine copiii, nu le pot cumpara o hainuta noua pentru ca asa cum stim, copiii cresc si au nevoie de
hainute mai mari.
Sunt oameni care atunci cand aveau serviciu, aveau tot ce le era necesar, dar care acum nu au ce pune pe masa.
Si despre ei nu stiu multi, nu stiu cata durere si cata umilinta se ascunde in sufletele lor in fata neputintei de a putea sa supravietuiasca.
Doar unui singur om i se pot confesa, de la care asteapta ajutor atat spiritual cat si financiar.
Acesta este parintele lor, care-i intelege si niciodata nu le refuza cererea.
Ei toti au nevoie nu numai de Paste sau Craciun de ajutor, ci au nevoie permanenta, pentru ca fiecare exista si trebuie sa supravietuiasca chiar daca multi dintre ei sunt subnutriti, aflandu-se la limita minima a existentei umane.
Este dureros, dar este adevarul care ne inconjoara si nu putem sa ne prefacem ca nu-l stim.
Presedintele asociatiei noastre, parintele Paul-Adrian Stanescu, impreuna cu doi tineri voluntari, care au ramas profund impresionati de soarta acestor oameni necajiti, au oferit la fiecare un cadou de Paşte aducand o rază de bucurie în fiecare casa in care au intrat.
Au impartit imbracaminte, incaltaminte si dulciuri copiilor, iar in sambata mare, pentru ca multi dintre saraci nu aveau nici macar curent electric, pentru a nu li se strica alimentele, au impartit produse alimentare.
S-au cumparat pentru fiecare familie cozonaci si miel proaspat, carne de pui, mezeluri, ulei, margarina, zahar, faina, malai, orez, cafea, prajituri, fructe, racoritoare, produse de igiena si paturi, perne si produse de uz casnic .
S-au cumparat costume de bluejeans pentru copii, treninguri, tricouri, pijamale, incaltaminte sport, sandale, geci de primavara, s.a.
Unei familii care nu aveau pentru gatit decat un resou improvizat, i s-a cumparat aragaz si butelie.
Au fost impartite pachete familiilor nevoiase si batranilor fara sprijin, tuturor dupa cum le stia parintele nevoile.
Datorita colaborarii cu Fundatia Grigore Palama care a donat asociatiei noastre jucarii, parintele a daruit fiecarui copil care a venit la spovedit cate o jucarie.
De asemenea a donat jucarii si copiilor din cadrul Centrului Familial Gavana, condus de parintele Decebal Floroaica.
Fundatia Grigore Palama a mai donat asociatiei noastre cartele telefonice si salopete de bluejans pe care parintele le-a impartit celor care stia ca au nevoie de ele.
Sunt oameni care sunt ajutati la vedere, cum sunt cei care traiesc intr-o fosta colonie in baraci din lemn lipite una de cealalta, dar si mai multi sunt cei care sunt ajutati in mod discret.
Seara cand se intuneca, parintele le trece pragul, aducandu-le cele de trebuinta.
Aceste cazuri nu pot aparea in lista asociatiei de programe.
Sunt probleme sensibile sufletului uman si nu se cade sa fie afisate doar ca lista de ajutorare a
cazurilor sociale sa fie mai lunga. Nu acesta este motivatia si scopul a ceea ce intreprinde presedintele
asociatiei noastre.
Alaturi de noi au fost oameni cu suflet mare, care si-au donat hainele lor desi isi doreau din tot sufletul sa poata oferi mai mult.
Si aceste produse, care s-au strans in cativa saci, s-au epuizat rapid. Saracii au fost instiintati si fiecare a luat ceea ce credea ca ii este de folos
Gestul acestor oameni este de apreciat si il putem asemana cu banul vaduvei din Evanghelie.
Dintre cei cu suflet mare amintim pe actrita Teatrului Notara, Cristina Stoica Ivanciuc si minunatele ei colege, care s-au solidarizat cu asociatia noastra, impresionate fiind de persoanele cu mari nevoi materiale pe care incercam sa le ajutam.
Un alt ajutor care ne-a impresionat, l-am primit din partea d-nei Corina Lazarov, care se afla departe de tara, dar aproape de sufletul romanului necajit pe care nu l-a uitat si de care este mereu aproape, incercand sa dea o mana de ajutor si multa incurajare.

Si astfel a mai trecut un Paste din viata noastra unde am inviiat inca o data cu Hristos, traind si privind bucuria din ochii Mantuitorului, prin ochii acestor sarmani, pentru ca asa cum El ne-a spus, pentru El am facut toate acestea :”…- Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine…Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai
Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Sfânta Evanghelie de la Matei 25, 31-45).